Abilități de autoreglare emoțională la copii
Autoreglarea emoțională include abilități de:
- Recunoaștere și reglare a emoțiilor de entuziasm și frustrare.
- Calmare după un eveniment interesant sau tulburător.
- Concentrare asupra unei sarcini.
- Schimbare a atenției asupra altei sarcini.
- Controlare a impulsurilor și amânare a unor nevoi.
- Învățare a comportamentelor utile în interacțiunea cu alte persoane.
Abilitățile de autoreglare sunt importante:
- Pentru învățare (de exemplu, concentrarea asupra profesorului și sarcinii.
- Pentru gestionarea relațiilor cu ceilalți (de exemplu, socializarea se bazează pe abilitatea de a participa la jocuri și activități comune, pe rând, exprimarea sentimentelor într-un mod acceptabil).
- Pentru a avea un comportament acceptabil (prin controlarea impulsurilor și amânarea unor nevoi).
- Pentru a deveni mai independent (în luarea deciziilor și în gestionarea comportamentului).
- Pentru a face față cu succes stresului și emoțiilor negative puternice.
Autoreglarea emoțională se dezvoltă încă din primele zile de viață: bebelușii își sug degetele pentru a se calma sau își întorc privirea de la tine atunci când au nevoie de o pauză de la comunicarea cu tine, dar ea se dezvoltă cel mai intens după al doilea an de viață, până la vârsta de adult. Astfel, până la vârsta de 3 ani copiii pot amâna deja pentru scurt timp nevoia de a mânca, dar încă smulg iritat o jucărie care le place din mâinile cuiva, schimbă emoționat locul de joc sau fac crize de furie atunci când își exprimă nemulțumirea și frustrarea.
Copiii de 3-6 ani vor fi din ce în ce mai pricepuți să se joace împreună cu cei de vârsta lor - își vor putea echilibra mai bine dorințele și ideile cu cei din jur. De asemenea, ei sunt mai dispuși să urmeze anumite reguli de conduită - de exemplu, să vorbească în șoaptă la cinematograf. În același timp, încă le este greu să se concentreze complet asupra sarcinii lor sau să gestioneze emoții puternice precum furia sau gelozia. Când merg la școala, devin din ce în ce mai pricepuți să înțeleagă perspectiva celorlalți și să-și argumenteze opinia; devin mai buni în exprimarea dezacordului fără a se certa.
Autoreglarea emoțională se dezvoltă prin interacțiuni calde, de susținere și de stimulare; prin urmare:
- Discută cu copilul tău despre cum se simte și analizează cu el comportamentul legat de stările emoționale (de ex., de ce s-a enervat și cum s-a comportat atunci, ce ar fi putut face altfel).
- Când un copil se luptă cu o emoție puternică (de obicei frică sau furie), ajută-l să denumească sentimentul. Este de ajutor dacă această conversație are loc atunci când copilul se calmează.
- Ajută copilul să găsească o modalitate bună de a se calma și oferă-i ajutor să se calmeze atunci când se luptă cu emoții puternice.
- Dă un exemplu copilului, explică ce faci tu când ești supărată sau frustrată de ceva
- Folosește atenția pozitivă și lauda, subliniază întotdeauna succesul copilului în autoreglarea emoțională (”ai așteptat foarte calm la coadă”, ”mi-a plăcut când ai cerut jucăria și ai așteptat cu răbdare până a terminat locul colegul tău...”).
- Încearcă să-ți adaptezi așteptările la abilitățile copilului; astfel, îl ajuți pe copil să devină capabil să rezolve provocările cu care se confruntă.
- Fii foarte răbdătoare, păstrează-ți calmul; copiilor mici le este foarte greu să înțeleagă și să facă față unui potop de emoții puternice.
Când trebuie să fii îngrijorată?
Unele comportamente legate de autoreglarea emoțională îți pot impune nevoia să consulți un profesionist. Asigură-te că faci acest lucru dacă:
- Copilul tău are crize de furie și îi este greu să facă față emoțiilor puternice mai des decât altor copii de aceeași vârstă.
- Cu cât copilul tău este mai mare, cu atât el mai dificil face față emoțiilor puternice.
- Atunci când este copleșit de emoții puternice, comportamentele copilului tău îl pun în pericol pe el sau pe alții.
- Nu poți găsi singură o strategie bună pentru a-ți ajuta copilul să-și gestioneze comportamentul și reacțiile emoționale.
- Copilul tău devine foarte retras și are mai puține abilități sociale în comparație cu semenii săi.
