Cum poți depista dificultățile părinților în perioada perinatală

Este normal ca mamele și tații să fie foarte emoționați după nașterea unui copil. Modificările hormonale, lipsa somnului, adaptarea la viața cu nou-născutul, precum și așteptările proprii și ale altora cu privire la noul rol parental pot fi prea solicitante. Marea majoritate a femeilor trec printr-o perioadă de schimbări bruște de dispoziție care sunt greu de explicat în primele zile după naștere.

Probleme mentale ale părinților

Sănătatea fizică și psihică a mamei și a tatălui în timpul sarcinii, și chiar înainte de această perioadă, pune bazele inițiale pentru ca un copil mic să se dezvolte optim. Sistemul de sănătate este adesea mai concentrat pe investigațiile medicale, cum ar fi măsurarea tensiunii arteriale și a greutății corporale a femeilor însărcinate și a mamelor, decât pe sănătatea mintală și bunăstarea mamei și a partenerului ei, cum ar fi recunoașterea tensiunii, anxietății, agitației, a îngrijorării crescute, a stresului și a depresiei/stării depresive, a gândurilor și reacțiilor acestora. 

Problemele de sănătate mintală ale părinților sunt recunoscute pe baza următoarelor comportamente:

  • Dezvoltarea unei relații cu bebelușul - este greu de realizat (capacitatea mamei și a tatălui de a se conecta emoțional cu copilul, de a stabili o relație, o „legătură”, de a se bucura când văd primele reacții și activități ale bebelușului)
  • Relațiile cu partenerii și relațiile cu alți membri ai familiei se schimbă
  • Părinților le este greu sau aproape imposibil să „asculte” și să răspundă nevoilor bebelușului (la mișcările și semnalele acestuia pe care inițial le transmite doar prin plâns, iar orice plâns li se pare la fel părinților deprimați) 
  • Părinții întâmpină dificultăți să urmărească și să înțeleagă ceea ce poate face și este capabil copilul lor - în funcție de vârstă, precum și de etapele de dezvoltare a copilului, de motivația acestuia (mama sau tatăl deprimat poate să nu înțeleagă de ce un copil cu vârsta de o lună nu le permite să doarmă toată noaptea fără întrerupere și poate crede că sugarul plânge în mod deliberat)
  • Părinții nu pot vedea copilul într-o lumină pozitivă 
  • Ei nu sunt în măsură să evalueze de ce are nevoie copilul lor în ceea ce privește sănătatea, siguranța și îngrijirea
  • Nu sunt capabili să tolereze mediul imediat, sunt apatici, nu manifestă reacții emoționale în contact cu copilul lor. 

Indiferent dacă ești mama sau tatăl unui nou-născut, dacă ești trist/ă, supărat/ă, îmbufnat/ă, ai sentimente de vinovăție sau deznădejde timp de mai mult de câteva săptămâni după naștere, acest lucru ar putea indica o depresie postpartum sau o altă tulburare mentală perinatală. Unele femei și unii bărbați declară că nu au simțit nicio bucurie sau emoție din cauza nașterii copilului și nu se mai bucură de lucrurile care înainte le făceau plăcere. Deși atât tatăl, cât și mama se adaptează bine la început, problemele pot apărea mai târziu. Depresia postpartum apare mai târziu, adesea între a treia și a șasea lună după naștere. 
Folosește câteva dintre întrebările de mai jos pentru a determina dacă există riscul de a dezvolta dificultăți perinatale:
1) În ultima lună, ai fost adesea deranjat/ă de dispoziție proastă, de depresie sau de sentimente de deznădejde?
2) În ultima lună, ai simțit adesea că nu te interesează nimic sau că nu îți face plăcere să efectuezi activități zilnice?
3) Este ceva cu care crezi că ai nevoie de ajutor?

Dacă răspunsul la toate cele trei întrebări este DA, contactează medicul.

Sprijinul psihologic și educațional în perioada prenatală (înainte de nașterea bebelușului) poate pregăti mamele și tații pentru rolul de părinte, încurajează așteptări realiste, discută cu ei despre cum le va schimba copilul viața și viața de familie, dacă au deja un copil (copii).  

Ce vă poate ajuta să depășiți dificultățile: 

  • Sprijinul sporit din partea familiei poate fi de mare ajutor dacă partenerul/partenera sau o altă rudă oferă sprijin prin preluarea unor responsabilități (cumpărături, gătit, îngrijirea altor copii din familie...)
  • Mama sau tatăl (sau ambii) se pot alătura unor grupuri de sprijin pentru părinții de nou-născuți (dacă este disponibil la un centru de sănătate sau o altă instituție) 
  • Participare la activitățile organizate de școlile pentru părinți, începând cu al doilea trimestru de sarcină
  • Exerciții fizice, jogging, mers rapid, mersul cu bebelușul la plimbare sau în excursie cu alți părinți, odihna bună și alimentația sănătoasă
  • Trimiterea părinților la medic pentru un control complet al stării de sănătate, monitorizare și tratament, după caz.