Obiceiurile comportamentale

Ce sunt obiceiurile comportamentale ?

Obiceiurile comportamentale ale copilăriei sunt niște comportamente nedorite care se repetă frecvent, de cele mai multe ori automat, fără o analiză prealabilă. Unele dintre aceste obiceiuri te pot îngrijora, enerva sau înfuria uneori, dar, de obicei, ele nu sunt un motiv de îngrijorare majoră.

• Obiceiurile proaste ale copiilor implică adesea atingerea unor părți ale corpului sau unele activități similare inutile cu părți ale feței sau corpului. Copiii pot fi conștienți de aceste deprinderi, ele pot aduce satisfacție, dar lucrurile nu stau așa întotdeauna.
• Unele dintre cele mai comune obiceiuri comportamentale sunt: suptul degetului sau al suzetei, mușcatul sau roaderea unghiilor, răsucirea părului, scobitul în nas, mușcatul buzelor sau al interiorului obrajilor, mușcarea unor obiecte precum capetele creionului, scrâșnitul din dinți.

Cum apar obiceiurile comportamentale?

• Obiceiurile comportamentale pot fi plăcute și liniștitoare pentru copil. Suptul degetului este un astfel de exemplu. La copiii mici, acest obicei poate fi o modalitate de a ameliora stresul sau anxietatea.

• Uneori, aceste deprinderi apar când copiii se plictisesc. Astfel de comportamente servesc apoi ca un fel de distracție. De exemplu, copiii își pot roade unghiile mai des în timp ce se uită la televizor sau nu sunt implicați în careva activități; mai rar, când sunt anxioși.
• Uneori, obiceiurile încep din motive practice și apoi continuă chiar și atunci când acele motive nu mai sunt prezente. De exemplu, copiii mici care se scobesc în nas în timpul unei răceli pot continua să facă acest lucru și după ce răceala a trecut. Dacă un copil se scobește în nas, chiar și după ce a învățat să sufle nasul, probabil că și-a dezvoltat acest obicei prost de a se scobi în nas.
• Tu ești un exemplu pentru copilul tău. Dacă observi că un copil începe să-și formeze un obicei nedorit, mai întâi întreabă-te dacă tu ai acest obicei. Unele obiceiuri pot să apară mai frecvent în anumite familii, de exemplu, mușcatul unghiilor.

Unii copii pot avea comportamente mai neobișnuite, cum ar fi legănarea corpului, lovirea capului sau mișcatul. Majoritatea copiilor încetează să facă acest lucru până la vârsta de cinci ani.

Unele comportamente pot fi observate la copiii cu probleme de sănătate. În aceste cazuri, de regulă, ele apar brusc și au alte caracteristici, de exemplu, un copil care începe brusc să tragă sau să lovească lobul urechii și devine iritat are probabil o infecție a urechii. Unele obiceiuri nedorite pot fi legate cu erupția dinților etc.

Cum putem ajuta copilul să scape de obiceiurile comportamentale?

Cele mai multe dintre aceste obiceiuri încetează de la sine. Dacă aceste comportamente au impact asupra funcționalității zilnice a copilului sau duc la accidente, atunci trebuie de întreprins careva măsuri.

De exemplu, suptul degetului mare este observat frecvent și este considerat ca normal pentru o perioadă de timp a copilăriei de unii specialiști. Însă, în cazul în care copilul își suge degetul aproape tot timpul sau are dificultăți din acest motiv, de exemplu, în a vorbi sau a mânca, atunci este indicat de a lua măsuri de oprire a acestor comportamente. Mai întâi, încearcă singură:

• Fă o înțelegere cu copilul tău că îl vei ajuta să înlăture obiceiul nedorit. Explica-i de ce faci asta.
• Când observi comportamentul nedorit la copil, spune-i calm să se oprească; laudă-l când o face.
• Dacă astfel de comportamente apar mai des când copilul este plictisit, îi poți sugera o activitate.

Dacă aceste obiceiuri nu dispar în ciuda eforturilor tale și influențează negativ asupra funcționalității sau duc la traumatisme, răni (de exemplu, suptul intens al degetelor poate afecta negativ dezvoltarea dinților, dacă se prelungește dincolo de vârsta de trei ani), solicită ajutor profesional. În cazul în care se suspectează că acele comportamente sunt o manifestare a anxietății, este necesar să soliciți ajutor psihologic.

Unele comportamente nedorite arată ca niște ticuri. Ticurile sunt mișcări involuntare, repetitive și bruște. Apariția ticurilor poate avea mai multe cauze. Cele mai multe ticuri implică mișcări simple (închiderea ochilor, clipirea mai frecventă, zvâcnirea nasului etc.) De obicei, ele sunt temporare, dar dacă durează mai mult, dacă sunt pronunțate sau de natură mai complexă, este necesar să consulți un medic pediatru.