Etichetele produselor alimentare: informații nutriționale și ingrediente

Etichetele produselor alimentare și informații nutriționale: ce sunt acestea și unde le găsim

Toate produsele alimentare, cu excepția pachetelor foarte mici și a alimentelor proaspete, cum ar fi fructele, legumele și produsele locale de panificație sau ecologice, conțin etichete.

Etichetele oferă informații nutriționale despre alimente și instrucțiuni de păstrare a alimentelor. Ele îți spun și ce ingrediente sau aditivi conțin alimentele respective și cine le-a fabricat.

Informațiile nutriționale (IN) fac parte din eticheta alimentelor. Acestea îți spun ce substanțe nutritive conțin alimentele și în ce cantități.

Când cumperi un produs alimentar ambalat, uită-te pe spatele ambalajului. Ar trebui să vezi o casetă cu un titlu precum „Informații nutriționale”. Sub titlu, vei vedea categorii precum:

• mărimea unei porții
• energie
• proteine
• grăsimi
• carbohidrați/zaharuri
• fibre
• sodiu.

Informațiile nutriționale de pe etichetele alimentelor te ajută să îți dai seama cât de sănătos este un aliment. E bine de re'inut că unele dintre cele mai sănătoase alimente pot fi neetichetate – fructe și legume proaspete, pâine integrală, nuci, linte, fasole, carne proaspătă și pește.

Ingrediente de pe etichetele produselor alimentare

O etichetă alimentară poate include numai ingredientele care se află în produsul alimentar. De exemplu, iaurtul cu căpșuni trebuie să conțină căpșuni.

De asemenea, eticheta trebuie să indice cantitatea de ingredient care se află în aliment. Aceste informații se află în lista de ingrediente, unde vor fi scrise ca procent – de exemplu, „căpșuni (20%)”.

Toate ingredientele trebuie enumerate în ordine descrescătoare în funcție de greutate, inclusiv apa adăugată. Ingredientul enumerat primul este prezent în cea mai mare cantitate. Deci, dacă zahărul este primul ingredient, înseamnă că zahărul este ingredientul principal și produsul are un conținut ridicat de zahăr. Ingredientul enumerat ultimul este prezent în cantitatea cea mai mică.

Informații nutriționale

Toate alimentele trebuie să enumere șapte componente alimentare în informațiile nutriționale – energie (kilojouli), proteine, grăsimi totale, grăsimi saturate, total carbohidrați, glucide și sodiu. Producătorii ar putea decide să includă și alte substanțe nutritive, cum ar fi fibrele și calciul.

Compararea informațiilor nutriționale de pe diferite produse alimentare te ajută să afli care este cea mai sănătoasă alegere. Tot ce trebuie să faci este să vezi care dintre ele are mai puține grăsimi saturate, mai puțin sodiu, mai puține glucide și mai multe fibre.

Când compari două produse, uită-te la informațiile „la 100 g” de pe fiecare, mai degrabă decât la informațiile „pe porție”. Astfel, poți compara același lucru la fiecare produs.

Lucruri de urmărit pe etichetele alimentelor: energie, grăsimi, glucide și sare

Energie
Energia este indicată în kilojouli (kj). Grăsimile, proteinele și carbohidrații oferă corpului tău energia sau kilojoulii de care ai nevoie pentru a funcționa și a-ți desfășura activitățile zilnice. Când comparăm alimente similare, o energie mai scăzută înseamnă, de obicei, mai puține grăsimi sau glucide, ceea ce înseamnă că alimentul este o alegere mai bună pentru majoritatea oamenilor.

Grăsimi, glucide și sare deghizate
Producătorii pot enumera conținutul de grăsimi, glucide sau sare sub diferite denumiri. Aceasta înseamnă că aceste componente alimentare ar putea părea „ascunse” în informațiile nutriționale sau pe lista de ingrediente. Aceste componente pot avea denumiri diferite – dar indiferent de numele lor, conținutul ridicat de grăsimi, glucide și sare înseamnă, în general, că alimentele sunt mai puțin sănătoase.

Grăsimea poate fi numită și grăsime de vită, unt, grăsimi nehidrogenate, ulei de cocos, ulei de palmier, copha, frișcă, margarină, untură, maioneză, smântână, uleiuri și grăsimi vegetale, uleiuri hidrogenate, lapte praf, ou sau mono/di/trigliceride.

Zahărul poate fi numite zahăr brun, sirop de porumb, dextroză, dizaharide, fructoză, glucoză, melasă, miere, concentrat de suc de fructe, sirop de fructe, lactoză, malț, maltoză, manitol, sirop de arțar, melasă, monozaharide, zahăr brut, sorbitol sau xilitol.

Sarea poate fi menționată ca praf de copt, potențiator, sare cu țelină, sare cu usturoi, sodiu, extract de carne sau drojdie, sare cu ceapă, MSG, sare gemă, sare de mare, bicarbonat de sodiu, metabisulfit de sodiu, azotat de sodiu, nitrat sau concentrat.

Unele alimente ambalate au o evaluare în stele cu privire la sănătate. Acest sistem analizează cât de hrănitoare sunt alimentele și evaluează alimentele de la o jumătate de stea la cinci stele. Cu cât un aliment are mai multe stele, cu atât este mai sănătos.

Aditivi alimentari

Multe alimente conțin aditivi alimentari. Există reglementări stricte cu privire la modul în care aditivii alimentari sunt utilizați în alimente și etichetați pe produsele alimentare. Toți aditivii alimentari trebuie să fie afișați pe lista de ingrediente – de exemplu, agent de îngroșare (1442). Eticheta trebuie să spună dacă un aditiv se bazează pe un potențial alergen – de exemplu, agent de îngroșare din grâu (1442).

Unele persoane sunt sensibile la anumiți aditivi alimentari, cel mai frecvent la coloranți artificiali, conservanți și potențiatori de aromă. Dacă crezi că și copilul tău ar putea avea o sensibilitate, discută cu medicul despre alergiile alimentare și intoleranțele alimentare.

Informații despre alergii alimentare

Doar nouă alimente provoacă 90% dintre toate reacțiile alergice la alimente – arahide, nuci, crustacee, pește, lapte de vacă, ouă de găină, soia, susan și grâu. Dacă aceste ingrediente se află într-un produs alimentar, producătorii trebuie să spună acest lucru, oricât de mică ar fi cantitatea.

Informațiile pot fi prezentate în câteva moduri diferite. De exemplu, dacă verifici dacă un produs conține ou, ai putea vedea:

• albumină (ou)
• albumină de ou
• conține ou – la sfârșitul listei de ingrediente
• zahăr, ciocolată, ouă – cu caractere aldine în lista de ingrediente.

„Poate conține urme de”
Producătorii ar putea include acest avertisment dacă un aliment este produs pe același echipament cu, sau aproape de alte alimente care conțin potențiali alergeni alimentari.

Este opțiunea producătorilor să folosească declarațiile de tip „poate conține”, prin urmare, un produs care nu are o declarație „poate conține” ar putea să nu fie mai sigur decât unul are o astfel de declarație.

Este important să discuți cu medicul despre această problemă în cazul în care copilul tău are o alergie alimentară.

Verificarea de două ori a mențiunilor nutriționale și de sănătate

Mențiunile nutriționale de pe etichete și din reclamele alimentare – cum ar fi „cu conținut scăzut de grăsimi” pe un pachet de chipsuri – pot fi confuze și înșelătoare. Afirmațiile nutriționale îți pot atrage atenția, dar este întotdeauna o idee bună să te uiți la informațiile nutriționale.

Iată câteva aspecte de avut în vedere despre mențiunile nutriționale și de sănătate comune:

• Fără colesterol: un produs poate fi 100% fără colesterol, dar să conțină, totuși, grăsimi.
• Fără grăsimi: pentru ca un producător să facă această afirmație, produsul trebuie să aibă mai puțin de 0,15% grăsime.
• Ușor: aceasta ar putea însemna doar că alimentul are culoare, aromă sau textură ușoară. Ar trebui să verifici totuși conținutul de grăsimi la informațiile nutriționale.
• Organic sau certificat organic: diverse organizații private pot certifica produsele ca fiind organice. Fiecare organizație trebuie să respecte standardele naționale, dar diferite organizații au și cerințe diferite de certificare.
• Copt în cuptor, nu prăjit: aceste produse pot fi, totuși, pulverizate sau acoperite cu grăsime înainte de gătire, făcându-le bogate în grăsimi. Cel mai bine este să verifici conținutul de grăsimi.
• Conținut redus de grăsimi sau sare: un produs cu această mențiune ar trebui să aibă cel puțin 25% mai puțină grăsime sau sare decât produsul original. Nu înseamnă că are mai puține grăsimi sau mai puțină sare decât un produs similar.
• Fără zahăr sau fără zahăr adăugat: aceasta înseamnă că produsul nu conține sucroză sau zahăr tos, dar nu și alte forme de zahăr. Ar putea fi bogat în kilojouli, sare sau grăsimi.
• 93% fără grăsimi: poate că sună bine, dar înseamnă că produsul încă are 7% grăsimi.

Producătorii trebuie să respecte standardele care controlează ceea ce pot spune despre conținutul nutrițional și sănătatea alimentelor lor.

Datele „Valabil până la” și „A se consuma de preferință înainte de”

Toate alimentele au o durată de valabilitate și trebuie să aibă inscripționată pe ambalaj data până la care este sigur să fie consumate:

• Valabil până la este pentru alimente perisabile precum carne, pește și lactate. Aceasta este data care îți spune când un aliment este „expirat”. Este ilegal ca magazinele să vândă alimente după data de valabilitate.
• A se consuma de preferință înainte de îți spune data la care alimentul va fi în continuare sigur, dar s-ar putea să nu mai fie de cea mai bună calitate.
• Produs la sau ambalat la este data la care alimentele au fost produse sau ambalate. Această dată îți spune cât de proaspăt este alimentul. S-ar putea să vezi această mențiune pe alimente precum pâinea și carnea.