Obiceiuri comportamentale

Mulți copii au obiceiuri precum roaderea unghiilor, suptul degetului mare sau scobitul în nas. Cel mai adesea, astfel de obiceiuri dispar de la sine. Uneori un copil are nevoie de ajutor pentru a le elimina. O modalitate de a realiza acest lucru este să-i amintești comportamentul potrivit în mod calm, lăudându-l atunci când reușește.

Ce sunt obiceiurile?

Obiceiurile sunt comportamente care se repetă frecvent, de cele mai multe ori automat, fără o gândire prealabilă. Unele dintre aceste comportamente la copii te pot îngrijora, enerva sau înfuria uneori, dar trebuie să știi că de obicei nu sunt un motiv de îngrijorare.

Obiceiurile copiilor implică adesea atingerea sau activități inutile similare cu părți ale feței sau ale corpului. Copiii pot fi conștienți de acest lucru, le poate face plăcere, dar lucrurile nu stau așa întotdeauna.
Unele dintre cele mai comune obiceiuri sunt: suptul unui deget sau al suzetei, roaderea sau ruperea unghiilor, răsucirea sau smulgerea părului, scobitul în nas, mușcatul buzelor sau al interiorului obrajilor, mușcarea unor obiecte precum capetele creionului, hainele, scrâșnitul din dinți.

Cum apar obiceiurile?

Obiceiurile pot fi plăcute și liniștitoare. Suptul este un astfel de exemplu. La copiii mici, acest obicei poate fi un mijloc de a reduce stresul sau anxietatea.
Uneori, obiceiurile se dezvoltă atunci când copiii se plictisesc. Astfel de comportamente sunt folosite deci ca o formă de distracție. De exemplu, copiii își pot roade unghiile mai des în timp ce se uită la televizor sau nu fac nimic, decât atunci când sunt anxioși.
Uneori, obiceiurile încep din motive practice și apoi continuă chiar și atunci când acele motive nu mai există. De exemplu, copiii mici care se scobesc în nas în timpul unei răceli pot continua să facă acest lucru chiar și după ce răceala a trecut. Dacă un copil se scobește în nas, chiar și după ce a învățat să-l sufle, probabil că și-a dezvoltat obiceiul de a se scobi în nas.
Tu ești un exemplu pentru copilul tău. Dacă observi că un copil începe să-și formeze un obicei, mai întâi întreabă-te dacă tu ai acest obicei. Este posibil ca unele obiceiuri să apară în anumite familii, de exemplu, roaderea unghiilor.

Unii copii pot prezenta comportamente mai neobișnuite, cum ar fi legănarea corpului, lovirea sau mișcatul capului. Majoritatea copiilor încetează să facă acest lucru până la vârsta de cinci ani.

Unele comportamente pot arăta ca începutul unui obicei și au la bază motive medicale. În acest caz, de cele mai multe ori încep brusc și au alte caracteristici, de exemplu, un copil care începe brusc să tragă sau să lovească lobul urechii și devine iritabil, este probabil să aibă o infecție a urechii. Poate fi similar cu unele comportamente care însoțesc creșterea dinților etc.

Înlăturarea obiceiurilor

Cele mai multe dintre aceste comportamente încetează de la sine. Dacă aceste comportamente influențează activitatea zilnică a copilului sau duc la accidente, atunci trebuie făcut ceva.

De exemplu, suptul degetului mare este frecvent întâlnit și destul de normal. Însă, în cazul în care copilul își suge degetul mare aproape tot timpul sau are dificultăți din acest motiv, de exemplu, în a vorbi sau a mânca, sau este insultat de colegi, atunci este indicat să îl ajuți să renunțe la aceste comportamente. Mai întâi, încearcă chiar tu:

Fă o înțelegere cu copilul tău că îl vei ajuta să înlăture obiceiul. Explica-i de ce faci asta.
Când observi comportamentul la copil, spune-i calm să se oprească. Laudă-l/ când o face.
Dacă astfel de comportamente apar mai des atunci când copilul nu este activ, îi poți sugera o activitate.

Dacă aceste obiceiuri nu se opresc în ciuda eforturilor tale și influențează activitatea copilului sau duc la rănire (de exemplu, suptul intens al degetelor poate afecta negativ dezvoltarea dinților dacă se prelungește dincolo de vârsta de trei ani), solicită ajutor profesional. În cazul în care se suspectează că acele comportamente sunt o manifestare a anxietății, este necesar să soliciți ajutor psihologic.

Uneori, aceste comportamente arată ca niște ticuri. Ticurile sunt mișcări involuntare, repetitive și bruște. Ele apar din alte motive. Cele mai multe ticuri implică mișcări simple (strângerea ochilor, clipirea mai frecventă, zvâcnirea nasului etc.) De obicei, sunt temporare. Dacă durează mai mult, dacă sunt pronunțate sau de natură mai complexă, este necesar să consulți un medic pediatru.