Polio

În 1988, Organizația Mondială a Sănătății a lansat o inițiativă de eradicare a poliomielitei. Cu toate acestea, în 2019, au fost încă raportate cazuri de această boală în lume.

Oamenii sunt singurul rezervor natural pentru poliovirus. Răspândirea se face prin contact cu fecalele și/sau secrețiile respiratorii. Timpul care se scurge de la introducerea virusului în organism până la apariția simptomelor, variază între 3 și 21 de zile.

O persoană care are virusul poate fi contagioasă cu 7 până la 10 zile înainte de apariția primelor simptome ale bolii, dar virusul poate fi excretat în scaun timp de trei până la șase săptămâni de la începutul bolii.

Simptomele și semnele bolii

Majoritatea copiilor infectați nu prezintă niciun simptom sau au simptome ușoare, cum ar fi febră, oboseală, dureri de cap și dureri musculare. Aceste simptome asemănătoare gripei durează, de obicei, o săptămână. Unul din 100 de copii infectați prezintă rigiditate a gâtului și vărsături ca semne ale meningitei, iar la un copil din 200 infectat apar leziuni nervoase și paralizia ireversibilă a mușchilor membrelor inferioare. Deoarece paralizia poate afecta mușchii respiratori, între 2% și 5% dintre copiii cu paralizie mor, iar la adulți, acest număr este mai mare și variază între 15% și 30%.

În cazul persoanelor care au suferit de poliomielită, după 15-40 de ani, pot apărea noi dureri și paralizii, ceea ce se numește sindromul post-polio.

Tratamentul poliomielitei

Nu există niciun leac pentru poliomielită. Simptomele asemănătoare gripei dispar de obicei de la sine. În caz de disconfort și durere musculară, se recomandă utilizarea de paracetamol. Copilul trebuie încurajat să bea mai multe lichide și să se odihnească suficient. Unii copii care suferă de forma paralitică a bolii vor avea nevoie de tratament fizic, în timp ce alții vor avea nevoie de ajutor pentru alimentație și respirație.

Prevenirea poliomielitei

Chiar dacă într-o țară nu sunt raportate cazuri de poliomielită, virusul poate fi introdus din alte țări în care poliomielita persistă. De aceea, este important să vă protejați copilul de această boală prin imunizare. Există două tipuri de vaccinuri împotriva poliomielitei:

1. Vaccinul polio inactivat (IPV): Conține virusuri polio omorât și se administrează prin injectare. Vaccinul se administrează de obicei în combinație cu alte vaccinuri.
2. Vaccinul antipoliomielitic oral (VPO) este un virus viu de poliomielită atenuat, administrat sub formă de picături în gură.

Unele țări folosesc numai vaccinuri omorâte. Alte țări folosesc, de asemenea, vaccinul viu atenuat.

OMS a recomandat ca în următorii ani să nu se mai folosească vaccinurile vii împotriva poliomielitei și să se continue doar cu vaccinul polio inactivat.

Prima doză de IPV se administrează la 6-8 săptămâni, alte două doze la intervale de 4-8 săptămâni.

Una dintre măsurile de protecție importante este spălarea regulată a mâinilor pentru a preveni transmiterea prin "mâini murdare".