Primii pași - vârsta pericolelor

Odată cu primii paşi copilul învaţă multe lucruri, dar în acelaşi timp, învaţă şi persoanele care-l îngrijesc. Când copilul se află în altă cameră, adulţii încep să ştie că liniştea prelungită este un semn că acesta a „desenat” cu rujul mamei pe pereţi sau a împodobit patul cu spuma de ras a tatălui. Primii paşi constituie perioada de dezvoltare a explorărilor, iar casa în care creşte „tânărul explorator” trebuie să fie amenajată corespunzator (să dea posibilitatea de explorare copilului şi în acelaşi timp să-i garanteze siguranța).

Frânarea curiozităţii copilului, prin interdicţie verbală şi fizică, reprezintă una din cele mai grave greşeli. Casele în care trăim sunt construite pentru adulţi şi nu pentru copii. Este de datoria părinţilor să le amenajeze pentru buna dezvoltare a copilului. E important să-i dăm copilului libertate de mişcare în casa care este atât a noastră cât şi a lui. 

Astfel, se vor strânge lucrurile fragile, obiectele care se pot sparge sau care pot răni şi accidenta copilul. O casă care impune multe interdicţii nu este o casă adecvată pentru dezvoltarea copilului mic. Chiar dacă merge, copilul rămâne încă, sub multe aspecte, asemănător cu bebelușul de acum câteva luni.  Acesta continuă să ducă cele mai multe lucruri la gură, să nu aprecieze corect distanţele, să nu diferenţieze ce nu este comestibil de ceea ce se poate mânca. Specialiştii consideră că 50 până la 90% din accidentele care survin la copiii mici, pot fi evitate dacă părinţii iau măsurile necesare şi dacă-şi amenajează adecvat casa. Aşadar, să privim în jur şi să vedem cu ochii copilului!

Medicamentele. Dacă pentru noi o aspirină este ceva ce luăm când ne doare capul, pentru copil este ceva nou „de mâncare”. Şi mai atractive pentru el sunt drajeurile pe care le percepe ca fiind dulci şi frumos colorate. Toate medicamentele vor fi închise într-un loc sigur la care au acces numai adulţii. Din timp în timp faceţi un tur prin casă şi asiguraţi-vă că nu este nimic periculos la îndemâna copilului!

Diferite substanţe toxice, cum sunt detergenţii, cosmeticele, alcoolul, soda, insecticidele vor fi păstrate în dulapuri inaccesibile copilului.

Curentul electric reprezintă altă sursă de pericol. Controlaţi instalaţia electrică! Prizele vor fi prevăzute cu dispozitive speciale de siguranţă, achiziționate din comerţ. În locuinţă nu vor fi folosite niciun fel de instalaţii electrice improvizate.

Controlaţi să nu fie pe jos cuie, ace, mărgele, pe care copilul le poate găsi când se joacă şi,  ducându-le la gură, le poate îngiţi sau aspira.

E bine ca în această perioadă de vârstă să nu-i oferiți copilului să manânce alimente cu care s-ar putea îneca, de felul nucilor, alunelor, seminţelor.

Asiguraţi uşa de ieşire pe palier, pentru ca să nu ajungă la scări. De asemenea, asigurați ieşirea din curte pe stradă, unde oricând poate trece un vehicul.

Nu uitaţi că obiectele pe care i le oferiţi pentru joc, ca şi jucăriile pe care i le cumpăraţi, trebuie să fie sigure pentru copil. În general jucăriile adecvate acestei vârste sunt astfel concepute ca să satisfacă aceasta cerinţă și au marcată pe ambalaj vârsta corespunzătoare.

Părinţii îl vor proteja pe copil cât este necesar, fără exagerări. Copiii noştri au nevoie să fie protejaţi de pericolele de care nu au încă conştiinta de-a se apăra, dar nu este nevoie să-i apărăm de situaţii care nu prezintă nici un pericol. Exagerarea protecţiei (supraprotecţia) îl va face pe copil fricos şi neîncrezator în mediul care-l înconjoară.

Odată pus sub cheie tot ce reprezintă un pericol, adunate toate obiectele care ar impune interdicţii numeroase, înseamnă că-i oferiți copilului o casă în care se va mişca în siguranţă. Dacă obiectele periculoase vor fi înlocuite cu jucării utile stimulării, atunci copilul se dezvoltă într-un mediu psihologic sănătos în care va explora şi va învăţa să cunoască fără teamă, cu încredere în cei din jur şi în el însuşi.