Voi avea o soră sau un frate!

În general, la doi-trei ani după primul copil, părinții își propun să își lărgescă familia cu al doilea copil.

Provocarea pentru părinți constă în a-l familiariza pe cel dintâi copil cu bebelușul care se va naște. Este nevoie de o pregatire din timp a copilului, care nu va mai fi bebelușul familiei.

Să începem cu începutul!

Se începe prin a i se spune copilului că va avea o soră sau un frate.

Copiii sunt încântați când află că vor avea un tovarăș de joacă mereu chiar la ei acasă, și-l așteaptă nerăbdători, neștiind că tovarăsul de joacă va fi un bebe, care plânge, îi „fură“ privilegiile și nu este capabil să fie un companion de joacă, încă. Copilul mai mare va vedea și va simți însă, că bebelușul va capta atenția atât a mamei și a tatălui, dar și pe a celorlalți cunoscuți din jurul lui și că el, „Boțul de aur“, va trece pe planul doi în multe situații. Este un șoc emoțional dur pentru copil, este o schimbare la care are nevoie de ajutor pentru a face față.

Dar cum îl putem ajuta pe copil să facă față?

Împrietenirea copilului cu fratele/sora începe încă de când cel așteptat este în viața intrauterină. Fratele/ sora, este bebelușul nostru!

Îi explicăm copilului că bebe este în „burta mamei“. Îi putem arăta pe stradă, în parc etc, femei însărcinate și putem să povestim despre cum crește bebe în burta mamei.

Îi putem arăta copilului imaginile ecografice pentru a vedea cum era el/ea în burta mamei.

Îi putem arăta fotografii cu el/ea de când era bebeluș, secvențe filmate și îi putem povesti despre toate aceste perioade, formându-i un set de amintiri despre el/ea.

Continuăm să-l familiarizăm despre cum sunt bebelușii, folosind exemple din familie sau din orizontul apropiat al copilului. De exemplu, un bebeluș poate să stea în brațele mamei pentru că nu se poate deplasa singur, are nevoie să fie alăptat pentru că nu se poate hrăni singur spre deosebire de el - care este un copil care știe să facă singur aceste lucruri. Bebelușul are nevoie de protecție și ocrotire și putem exemplifica cu modul în care îngrijim o plantă. Putem sădi o plantă și, pe durata sarcinii mamei, să o îngrijim împreună cu copilul. Să-l lăsăm să se bucure de evoluția plantei, amintindu-i că așa va fi îngrijit, cu multă atenție, și bebelușul, care care urmează să apară.

Este de evitat să-l punem pe copil în poziția de copil mare, de la care așteptăm să-și înțeleagă noua lui situație și să facă concesii în favoare bebelușului. „Tu ești mare, bebelușul e mic“. De reținut este să-i păstrăm copilului poziția lui în famile ca să se simtă, în continuare, la fel de important și pentru mama și pentru tatăl său. Copilul trebuie să vadă că este de neînlocuit și susținut să împartă iubirea mamei și a tatălui cu fratele/sora. Marea problemă este aceasta: împărțirea iubirii ! 

Feriți-vă să comparați copiii între ei. Fiecare copil „este o persoană“, o persoană unică, deosebită.