Dislexia

Despre dislexie

Dislexia este o dificultate gravă de citire și scriere a cuvintelor. Copiii cu dislexie au probleme de citire și de ortografie chiar dacă au avut ocazia să învețe și s-au străduit din greu să învețe.

Dislexia este un tip de dizabilitate de învățare – adică o dificultate gravă într-un anumit domeniu de învățare. Uneori se mai numește și tulburare specifică de învățare.

Dislexia nu este o problemă de inteligență. Persoanele cu dislexie sunt la fel de inteligente ca și ceilalți oameni, dar creierul lor procesează limbajul în mod diferit.

Cauzele dislexiei

Deocamdată, nu se cunosc cauzele dislexiei. Știm totuși că dislexia tinde să se manifeste în familie – ar putea fi o afecțiune pe care unul sau ambii părinți o transmit copiilor lor prin intermediul genelor. Genele transmise de părinți par să afecteze părți ale creierului implicate în vorbire și limbaj.

Semne ale dislexiei

Simptomele dislexiei sunt adesea detectate în primii doi ani de școală, de obicei atunci când copiii încep să învețe să citească.

Înainte de începerea școlii, este puțin mai greu să ne dăm seama dacă un copil suferă de dislexie. Dar există câteva semne de avertizare timpurie la preșcolari. Preșcolarii ar putea avea dislexie dacă:

• pronunță greșit mai multe cuvinte decât alți copii de aceeași vârstă
• nu se pot juca cu sunetele din cuvinte – de exemplu, au dificultăți în a crea rime cu cuvinte precum „minge”, „curge” și „stinge” sau în a spune cuvinte care încep cu același sunet, cum ar fi „mama mănâncă mere”.
• au mai multe probleme decât colegii lor în a repeta cuvinte și propoziții lungi
• sunt lenți în a face legătura între litere și sunetele acestora.

Odată ce copiii încep școala, ar putea avea dislexie dacă:

• au dificultăți în a pronunța cuvintele – de exemplu, nu pot pronunța cuvântul „cot” ca sunetele c-o-t
• au dificultăți în a pune împreună sunetele pentru a forma cuvinte – de exemplu, nu pot pune împreună sunetele b-a-n pentru a forma cuvântul „ban”.
• ghicesc și memorează cuvintele în loc să le pronunțe atunci când citesc
• au dificultăți să-și amintească cuvinte chiar dacă au citit și/sau au scris cuvintele de mai multe ori
• au mai multe probleme de citire și de ortografie decât alți copii de aceeași vârstă.

În cazul în care copilul tău are unele dintre aceste dificultăți, nu înseamnă automat că suferă de dislexie.

Dacă crezi despre copilul tău că ar putea avea o dificultate de învățare, este important să verifici din timp. Pe măsură ce înaintează în vârstă, copiii devin adesea destul de pricepuți în a ascunde problemele de învățare.

Diagnosticarea dislexiei

Dacă ai în familie antecedente de dificultăți de citire sau dacă te îngrijorează faptul că copilul tău are probleme la școală, în special cu cititul și ortografierea cuvintelor, există câțiva pași pe care îi poți face pentru a obține un diagnostic.

1. Vorbește cu profesorul copilului tău
Primul pas este să discuți cu profesorul copilului tău. Poți pune întrebări despre cum se descurcă copilul tău cu cititul și ortografia. De asemenea, ar putea fi util să discuți cu profesorul despre cum se descurcă copilul tău la școală în general și ce simte în legătură cu școala.

Profesorul poate trece în revistă împreună cu tine evaluările școlare ale copilului tău. Acest lucru vă poate ajuta pe tine și pe profesor să vedeți dacă există un tipar de probleme.

2. Solicită o evaluare
Dacă ești în continuare îngrijorată după ce ai discutat cu profesorul copilului tău, întreabă școala dacă poate organiza o evaluare formală.

În acest moment ar putea fi implicat un logoped și/sau un psiholog. Aceștia vor ajuta la verificarea posibilelor cauze ale dificultăților de învățare ale copilului tău. Dacă se întârzie mult cu obținerea unei evaluări sau dacă evaluarea nu pare să fie disponibilă prin intermediul școlii, poți aranja o consultație privată cu un logoped și/sau un psiholog.

Medicul tău te poate ajuta cu o trimitere și recomandare la un logoped sau la un psiholog.

Sprijin specializat pentru copiii cu dislexie

Obținerea de sprijin și începerea unei intervenții îi poate ajuta pe mulți copii cu dislexie să își îmbunătățească abilitățile de citire și ortografie.

Copilul tău ar putea beneficia de sprijin precum:

• muncă suplimentară în grupuri mici la școală
• meditații unu-la-unu
• timp suplimentar pentru a finaliza testele
• programe informatice specializate – de exemplu, verificare ortografică, cititoare de ecran, predicție de cuvinte sau recunoaștere vocală.

Este o idee bună să discuți cu un cadru medical despre cele mai bune opțiuni pentru copilul tău.

Cu cât copiii cu dislexie beneficiază mai devreme de ajutor specializat, cu atât cresc șansele lor de a face progrese mari.

Nu există un „leac minune” pentru dislexie. Dar există multe modalități simple, încurajatoare și productive de a ajuta copiii cu dificultăți de învățare. Este o idee bună să discuți cu un profesionist pentru a obține un sfat de încredere cu privire la opțiunile eficiente. De exemplu, poți discuta cu medicul tău, cu un pediatru, cu profesorul copilului tău sau cu un psiholog.

Cum să îți ajuți copilul cu dislexie: lucruri pe care le poți face

Există o mulțime de lucruri pe care le poți face pentru a-ți sprijini copilul:

• Ajută-ți copilul să își dezvolte rezistența. De exemplu, răsplătește și laudă efortul și succesele copilului tău, fie că este vorba de orele de curs sau de alte domenii, cum ar fi sportul, teatrul sau muzica.
• Ajută-ți copilul să îndepărteze gândurile negative și să evite dificultățile. De exemplu, „Nu lăsa ca ceea ce s-a întâmplat astăzi să te doboare. Gândește-te la cât de mult ai progresat în acest an. S-ar putea să ai nevoie de mai mult timp și de mai mult antrenament pentru a reuși”.
• Păstrează o legătură strânsă cu profesorul copilului pentru a stabili ce poți face acasă pentru a sprijini activitatea școlară și alte succese ale copilului tău.
• Citește-i copilului tău până când acesta a dobândit suficiente abilități pentru a citi independent.
• Oferă-i cărți care se potrivesc cu capacitatea de lectură a copilului tău. Alege cărți cu modele de ortografie pe care copilul tău le-a învățat și evită cărțile cu prea multe cuvinte dificile.
• Încearcă să îți înveți copilul să silabisească sunetele pentru a forma cuvinte, în loc să memoreze felul în care arată cuvintele.