Obiceiurile repetitive ale copiilor
Care sunt obiceiurile fizice repetitive?
Un obicei este un comportament pe care copilul tău îl face din nou și din nou, aproape fără să se gândească.
De multe ori, obiceiurile copiilor te pot deranja sau frustra, dar, în general, nu trebuie să îți faci griji.
Obiceiurile copiilor implică atingerea unor părți ale feței sau ale corpului lor. Uneori, copiii sunt conștienți de obiceiurile lor, alteori nu.
Unele obiceiuri des întâlnite la copii sunt:
- suptul unui deget
- rosul sau scobitul unghiilor
- răsucitul părului și trasul de păr
- scobitul în nas sau scărpinatul rănilor
- mușcatul buzelor sau al interiorului obrajilor
- mușcatul obiectelor, cum ar fi creioanele și hainele
- scrâșnitul din dinți.
Cum încep aceste obiceiuri?
Obiceiurile pot fi reconfortante pentru copii. De exemplu, pe măsură ce copiii mici cresc, obiceiurile precum suptul degetului mare pot fi un mod de a calma anxietatea. Uneori, obiceiurile apar pentru că cei mici se plictisesc.
Notă: unii copii mici par să găsească alinare atunci când își leagănă capul sau corpul. Deși neobișnuite, și aceste comportamente sunt des întâlnite la copii. Majoritatea copiilor se opresc până la vârsta de cinci ani.
Unele comportamente pot părea un obicei, dar au o cauză medicală. De exemplu, dacă un copil începe brusc să se tragă sau să își lovească urechea și este și irascibil, s-ar putea să fie din cauză că are o infecție la ureche sau îi ies dinții.
Eliminarea cu blândețe a acestor obiceiuri
Majoritatea obiceiurilor dispar de la sine. Dacă obiceiul copilului tău împiedică activitățile zilnice, devine jenant sau chiar îi face rău, ar fi bine să iei măsuri.
De exemplu, este normal să își sugă degetele. Dar copilul tău ar putea dori să își sugă degetele tot timpul. În cazul în care acest lucru îl împiedică să vorbească sau să mănânce, ori atunci când copilul tău este tachinat de colegi din acest motiv, ar putea fi timpul să elimini cu blândețe acest obicei.
Câteva sfaturi pentru a renunța la obiceiuri
- Laudele vor contribui în mare măsură la eliminarea obiceiurilor. De exemplu, poți spune: „E foarte bine. Îți pot auzi clar cuvintele când nu ai degetele în gură.”
- Reamintește-i copilului tău despre obicei. De exemplu, dacă copilul tău își suge mâneca, poți spune: „Te rog, nu-ți mesteca mâneca – e cam scârbos”. Dar nu face din asta o bătălie.
- Încearcă să îți încurajezi copilul să facă altceva în timpul momentelor de inactivitate. De exemplu, ai putea încuraja copilul să se joace cu o jucărie care are părți mobile în timp ce se uită la televizor.
Când să soliciți ajutor în legătură cu obiceiurile
La vârsta de aproximativ trei ani, suptul degetelor poate deveni o problemă pentru dezvoltarea dinților copiilor. În cazul în care copilul încă își suge degetele după vârsta de trei ani, discută cu un cadru medical despre cum să descurajezi acest obicei.
De asemenea, dacă crezi că un nou motiv de stres sau anxietate din viața familiei tale poate determina ca cel mic să dezvolte un obicei fizic repetitiv, ai putea discuta cu cadru medical despre aceste motive.
Obiceiuri fizice repetitive la copiii cu nevoi speciale
Copiii cu dizabilități (de exemplu, un copil cu tulburări de spectru autist) ar putea avea mai multe obiceiuri sau obiceiuri repetitive mai intense decât copiii cu dezvoltare normală. Un psiholog sau un alt specialist te poate ajuta dacă ai nevoie de mai multe informații.
Obicei sau tic?
Ticurile nu sunt obiceiuri. Ticurile sunt spasme musculare care provoacă mișcări sacadate ce par a fi scăpate de sub controlul copilului. Printre exemple se numără clipitul repetat, spasmele feței și mișcările brațelor sau ale umerilor. Uneori, ticurile sunt cauzate de afecțiuni precum sindromul Tourette.
Un copil ar putea reuși să oprească un tic pentru o perioadă scurtă de timp, dar acesta va reveni atunci când nu se mai gândește la el. Dacă simți că un anumit tic este stresant pentru copilul tău, cel mai bine este să soliciți ajutorul unui cadru medical.
