Tați: naștere prematură și bebeluși prematuri

După o naștere prematură: sentimentele taților

Imediat după o naștere prematură, s-ar putea să fii cel care trebuie să vorbească cu medicii, să afle despre starea copilului tău prematur și să-i spună partenerei, familiei și prietenilor ce se întâmplă.

S-ar putea să simți că trebuie să fii puternic și susținător și să-i ții pe  toți ceilalți împreună cu tine. S-ar putea să fii încântat să devii tată, dar și să te împarți între preocupările tale pentru copilul tău și sănătatea partenerei tale. S-ar putea să simți că ai „pierdut controlul”, că nu-i poți proteja pe cei dragi sau că nu poți face față. În unele culturi, tații pot simți o anumită stigmatizare în legătură cu o naștere prematură sau un sentiment de rușine.

De asemenea, este normal și de înțeles să te simți pierdut sau copleșit între responsabilități acasă – inclusiv îngrijirea altor copii – spital și muncă.

Poate vrei să începi să ai grijă de copilul tău imediat și te simți frustrat pentru că nu poți. Pentru unii tați, durează mai mult să se simtă ca un tată.

Cu câte se întâmplă, din punct de vedere practic și emoțional, este normal să simți mult stres după o naștere prematură.

Oricare ar fi situația și sentimentele tale despre aceasta, sentimentele și nevoile tale pot fi neobservate, familia și personalul spitalului concentrându-se pe copilul tău prematur și pe partenera ta.

Tătici: să facă față sentimentelor după o naștere prematură

Mulți tați își ascund sentimentele sau se întorc imediat la muncă, ca o modalitate de a face față.

Recunoașterea emoțiilor și nevoilor tale este un lucru sănătos. Este bine să-ți faci timp să te gândești la sentimentele și nevoile tale. Fă-ți timp și pentru tine – chiar dacă este doar un pui de somn de 30 de minute sau un duș fierbinte.

De asemenea, ajută să vorbești cu cineva în care poți avea încredere despre cum te simți, cum ar fi partenera ta, un prieten sau un membru al familiei. De asemenea, poți discuta cu asistentul social sau cu alt profesionist din domeniul sănătății de la spital. 

Cineva m-a întrebat cum mă descurc cu nașterea unui copil prematur în unitatea de terapie intensivă neonatală. Ochii mi s-au umplut de lacrimi, pentru că nimeni nu m-a întrebat până acum despre sentimentele mele. Personalul spitalului avea tendința de a face contact vizual cu soția mea, când vorbea cu noi. Îmi luasem trei luni de concediu pentru a fi cu soția și copilul meu, dar începusem să mă simt de prisos și invizibil.
– tatăl unui copil prematur

Tătici: legături cu copilul tău prematur

Ca tată, ai un impact mare asupra dezvoltării copilului tău încă de la naștere. Nou-născuții se nasc gata să se conecteze cu ambii părinți.

Cu cât îți ții copilul prematur în brațe mai devreme și te implici în îngrijirea lui, cu atât mai devreme vei simți afecțiune și dragoste pentru copilul tău. O relație strânsă între tine și copilul tău te poate ajuta să te simți mai bine cu tine însuți și să faci față mai bine.

Contactul piele pe piele între tine și copilul tău, cunoscut și sub numele de îngrijire cangur, este o modalitate excelentă de a te lega de copilul tău prematur și de a începe să te simți conectat. De fapt, contactul piele pe piele te poate face să  simți și mai mult că bebelușul îți aparține. De asemenea, s-ar putea să începi să simți că vrei să-ți protejezi și să ai grijă de copilul tău, dacă nu ai mai simțit acest lucru înainte. Personalul unității de terapie intensivă neonatală îți poate arăta cum să vă atingeți și să țineți copilul.

Chiar dacă nu-ți poți ține copilul în brațe, s-ar putea să-l poți atinge prin incubator. Pe măsură ce bebelușul tău crește, s-ar putea să vrei să vorbești cu copilul tău, să citești o carte sau să-i cânți. Toate acestea pot ajuta la construirea atașamentului cu el.

Păstrarea notițelor și realizarea de fotografii sau videoclipuri te poate ajuta să te simți mai conectat cu copilul. Ai putea crede că nu vei uita niciodată această perioadă în viața ta, dar chiar și cele mai puternice amintiri se estompează în timp.

Să te implici în timp ce copilul tău prematur se află în spital

Uneori, tații cred că nu există nici un rol pentru ei cu bebelușii mici. S-ar putea chiar să simți că ești „soțul sau partenerul”, dar nu „tatăl”.

Îngrijirea zilnică a copilului tău prematur, acolo unde este posibil, este cea mai bună modalitate de a-ți dezvolta abilitățile și încrederea. De exemplu, ai putea dori să te implici în hrănire, schimbarea scutecelor sau așezarea bebelușului. Ai putea învăța cum să faci baie copilului tău!

Aceste activități creează, de asemenea, timp unu-la-unu cu bebelușul tău și este piatra de temelie a unei relații pozitive.

Bebelușii prematuri pot fi suprastimulați și stresați cu ușurință. Poți vedea semne de oboseală în limbajul corpului și în semnele lor vitale, cum ar fi ritmul cardiac și nivelul de oxigen. Este o idee bună să observi ce poți face și cât de mult poate face copilul – mai ales în primele zile.

Și dacă te simți vreodată lăsat în afara îngrijirii copilului tău, vorbește cu asistenta sau medicul.

Petrece timp în UTIN (unitatea de terapie intensivă neonatală) cu copilul tău prematur

Cu cât petreci mai mult timp în UTIN, cu atât este mai bine pentru dezvoltarea copilului tău.  

Dacă ești în UTIN cât mai mult timp posibil, acest lucru îți poate ajuta și partenera să se simtă mai încrezătoare. Sprijinul tău îi poate crește bunăstarea și sănătatea mintală și îi poate sprijini relația cu copilul și cu tine.

Dacă trebuie să te întorci la muncă, orice perioadă de timp pe care o poți petrece în UTIN este totuși bună pentru copilul tău, partenera ta și pentru tine.

Relația ta cu partenera când ai un copil prematur

A avea un copil prematur poate pune presiune pe relația cu partenera ta. Totuși, te poate aduce și mai aproape de partenera ta pe măsură ce traversați această experiență împreună. Mulți tați consideră că relația lor joacă un rol important în a o ajuta pe parteneră să facă față experienței de a avea un copil prematur.

Dacă partenera ta nu poate ajunge la UTIN, în primele zile, poți să faci o fotografie sau un videoclip cu copilul tău pentru a i-o oferi partenerei tale după naștere. A auzi și a-și vedea copilul, o poate ajuta pe partenera ta să se simtă puțin mai bine și mai conectată.

De asemenea, îți poți pregăti partenera pentru prima vizită, anunțând la ce să se aștepte în UTIN.

Și tații pot suferi de depresie postnatală. Citiți mai multe în articolul nostru despre depresia la bărbați în timpul sarcinii și după naștere.

Gestionarea responsabilităților suplimentare atunci când ai un copil prematur în spital

Când copilul tău se află în UTIN, s-ar putea să simți că ai mai multă responsabilitate decât ești pregătit.

Dacă aveți alți copii, veți jongla cu nevoile și îngrijirea lor, îi veți aduce la spital pentru a-și putea vedea mama și noul copil.

Pe lângă excursii la spital, probabil vei face cumpărături, vei păstra casa curată, vei merge la muncă, vei organiza vizitatorii și vei lăsa și îi vei lua pe ceilalți copii de la grădiniță/ școală.

Dacă partenera ta este externată, în timp ce bebelușul este încă spitalizat, este probabil ca partenera ta să fie ocupată cu extragerea laptelui matern pentru copil sau să petreacă mult timp la spital. Aceasta înseamnă că ai putea fi ocupat să gestionezi casa și familia pentru o perioadă destul de lungă.

Iată câteva idei care te vor ajuta să gestionezi toate acestea:

• Vorbește deschis și sincer cu partenera ta despre ceea ce se întâmplă cu amândoi. O bună comunicare va ajuta lucrurile să meargă fără probleme.
• Fii de acord cu partenera ta despre cine face ce – și ce nu trebuie făcut. De exemplu, s-ar putea să nu conteze dacă casa nu este curățată la fel de des.
• Cere ajutor membrilor familiei și prietenilor pentru a vă îngriji copiii mai mari.
• Căută modalități de a economisi timp la sarcinile casnice. 
• Verifică dacă locul de muncă are aranjamente de concediu care ar putea să îți permită să îți iei mai mult timp liber.
• Spune „Da, te rog!” dacă cineva se oferă să gătească o masă, să facă cumpărăturile, să vă ducă sau să ia copiii și așa mai departe.