Obiceiurile repetitive ale copiilor
Ce reprezintă obiceiurile fizice repetitive?
Un obicei repetitiv reprezintă un comportament pe care copilul tău îl face deseori, în mod repetat, aproape fără să se gândească. Uneori, copiii sunt conștienți de obiceiurile lor, alteori nu.
De multe ori, obiceiurile copiilor te pot deranja sau frustra, dar, în general, acestea nu trebuie să te îngrijoreze.
Unele obiceiuri comune la copii sunt:
- suptul unui deget
- rosul sau scobitul unghiilor
- răsucitul și trasul de păr
- scobitul în nas sau în răni
- mușcatul buzelor sau al interiorului obrajilor
- mușcatul obiectelor, cum ar fi creioanele și hainele
- scrâșnitul din dinți
Cum încep aceste obiceiuri?
Obiceiurile pot fi reconfortante pentru copii. De exemplu, pe măsură ce copiii mici cresc, obiceiuri precum suptul degetului mare pot fi un mod de a calma anxietatea. Uneori, obiceiurile apar pentru că copiii se plictisesc.
Notă: unii copii mici par să se simtă mai bine în urma unor comportamente comune, dar ușor neobișnuite, cum ar fi legănarea corpului sau rotirea capului. Majoritatea copiilor se opresc până la vârsta de cinci ani.
Unele comportamente pot părea un obicei, dar au o cauză medicală. De exemplu, dacă un copil începe brusc să se tragă sau să își lovească urechea și este irascibil, s-ar putea să fie din cauză unei infecții la ureche sau îi ies dinții.
Eliminarea cu blândețe a obiceiurilor
Majoritatea obiceiurilor dispar de la sine. Dar dacă obiceiul copilului tău împiedică activitățile zilnice, devine jenant sau chiar îi face rău, ar fi bine să iei măsuri.
De exemplu, este normal să își sugă degetele. Dar copilul tău ar putea să își sugă degetele tot timpul. În cazul în care acest lucru îl împiedică să vorbească sau să mănânce, sau dacă copilul tău este tachinat de colegi din acest motiv, ar putea fi timpul să elimini cu blândețe acest obicei.
Câteva sfaturi pentru a renunța la obiceiuri
- Laudele vor contribui în mare măsură la eliminarea obiceiurilor. De exemplu, poți spune: „E foarte bine. Îți pot auzi clar cuvintele când nu ai degetele în gură.”
- Reamintește-i copilului tău despre obicei. De exemplu, dacă copilul tău își suge mâneca, poți spune: „Te rog, nu-ți mesteca mâneca – e scârbos”. Dar nu face din asta o bătălie.
- Încearcă să îți încurajezi copilul să facă altceva în timpul momentelor de inactivitate. De exemplu, ai putea încuraja copilul să se joace cu o jucărie care are părți mobile în timp ce se uită la televizor.
Când este cazul să soliciți ajutor?
La vârsta de aproximativ trei ani, suptul degetelor poate deveni o problemă pentru dezvoltarea dinților copiilor. În cazul în care copilul încă își suge degetele după vârsta de trei ani, discută cu un cadru medical despre cum să descurajezi acest obicei.
De asemenea, dacă crezi că un nou stres sau anxietate din viața familiei tale poate determina copilul să dezvolte un obicei fizic repetitiv, ai putea discuta cu cadru medical despre aceste motive.
Obiceiuri fizice repetitive la copiii cu nevoi speciale
Copiii cu nevoi speciale (de exemplu, un copil cu tulburări de spectru autist) ar putea avea obiceiuri mai intense decât copiii cu dezvoltare normală. Un psiholog sau un alt specialist te poate ajuta dacă ai nevoie de mai multe informații.
Obicei sau tic?
Ticurile nu sunt obiceiuri. Ticurile sunt spasme musculare care provoacă mișcări sacadate ce par a fi scăpate de sub controlul copilului. Printre exemple se numără clipitul repetat, spasmele feței și mișcările brațelor sau ale umerilor. Uneori, ticurile sunt cauzate de afecțiuni precum sindromul Tourette.
Un copil ar putea reuși să oprească un tic pentru o perioadă scurtă de timp, dar acesta va reveni atunci când nu se mai gândește la el. Dacă simți că un tic este stresant pentru copilul tău, cel mai bine este să soliciți ajutorul unui cadru medical.
