Statura mică

"Un copil este mic de statură (lungimea lui este mică pentru vârsta de până la 2 ani) dacă valorile lungimii/înălțimii sale sunt sub -2 SD față de valorile medii pentru copiii sănătoși de aceeași vârstă și același sex."

Părinții sunt foarte interesați să afle dacă înălțimea copilului lor este potrivită vârstei.

În cazul în care copilul tău pare a fi mai scund decât copiii de aceeași vârstă, îl vei măsura mai des și, bineînțeles, vei consulta un medic pediatru.

În cadrul controalelor preventive regulate din clinica de pediatrie, lungimea/înălțimea tuturor copiilor este măsurată și introdusă în graficul de creștere, care arată clar cum se compară valoarea măsurată a copilului cu valorile pentru copiii cu dezvoltare tipică de aceeași vârstă și de același sex.
În țara noastră, se folosesc graficele de creștere (diagramele); ele reprezintă standardele de creștere stabilite pe baza cercetărilor din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății.

Când este un copil scund pentru vârsta sa?

Pentru copiii sub 2 ani, lungimea corpului se măsoară în poziție culcat, iar de la vârsta de doi ani, înălțimea corpului lor se măsoară în poziție în picioare.
Granița dintre statura normală și cea mică nu este clară, deoarece se bazează pe un criteriu stabilit în mod arbitrar.
Un copil a cărui lungime/înălțime corporală este cu 2 SD sub media copiilor sănătoși de aceeași vârstă și de același sex, are o statură mică conform acestor standarde.
Dacă înălțimea corpului copilului se află în intervalul cuprins între -2 și -3 SD, copilul este considerat a fi cu hipostatură moderată, iar dacă este sub -3 SD - hipostatură severă.
În acest sens, copiii mai mari de 4 ani cu înălțimea care nu corespunde cu înălțimea părinților sau cu o rată de creștere scăzută, sub 4,5 cm pe an, pot fi considerați și ei ca având o tulburare de creștere.

Cauzele staturii mici

Majoritatea copiilor din țările dezvoltate au o formă fiziologică de statură mică numită „statură mică normală”, deoarece nu există alte semne de tulburări de sănătate, iar înălțimea copilului este în concordanță cu înălțimea și modelul de creștere al părinților sau al altor rude apropiate (statură mică familială).
La un număr mic de copii, cauzele sunt: tulburări genetice, tulburări hormonale, precum și diverse boli cronice ale intestinelor, rinichilor, inimii, plămânilor, terapie cu doze mari de corticosteroizi.
În țările subdezvoltate din întreaga lume, malnutriția, cauzată de aportul alimentar insuficient în ceea ce privește cantitatea și conținutul adecvat și/sau infecțiile frecvente, reprezintă cauza principală a staturii mici.

Pe baza măsurătorilor, examinării copilului, anamnezei, în special a datelor privind înălțimea părinților și rudelor apropiate, medicul pediatru va evalua dacă să dea recomandări specifice și să continue să monitorizeze creșterea copilului sau să efectueze examinări mai detaliate.

În explorarea cauzelor staturii mici, pe lângă căutarea altor semne de tulburări de sănătate, este important ca medicul să aibă acces la măsurătorile înălțimii copilului cel puțin din ultimii doi ani.

Monitorizarea regulată a lungimii/înălțimii copilului este o modalitate de a depista din timp statura mică și de a lua măsuri adecvate pentru a îmbunătăți prognosticul în ceea ce privește posibilitatea atingerii înălțimii așteptate.