Calmarea copiilor și a părinților cu ajutorul metodei „time out”

Comportamentul copiilor mici poate fi frustrant și uneori inacceptabil – pentru ei și pentru tine. Metoda „time out”– numită uneori „Pauză”– este o modalitate prin care poți încerca să îți ghidezi copilul, cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani, spre un comportament mai calm și mai adecvat. Dacă aceste strategii sunt folosite în mod consecvent și într-un spirit de iubire, ele nu îi vor face pe copii să simtă furie, rușine sau teamă, așa cum se întâmplă în cazul „pălmuirii” copiilor. Copiii sunt diferiți în ceea ce privește dezvoltarea, temperamentul și nevoile lor. Familia ta are, de asemenea, propriile valori și preferințe. Ținând cont de aceste diferențe, ai putea încerca unele dintre sugestiile de mai jos. Toate acestea ar trebui să fie folosite într-un mod afectuos și niciodată ca o pedeapsă. Acestea sunt modalități de a-l ajuta pe copilul preșcolar să învețe să se liniștească și să deprindă treptat alte moduri de a-și manifesta emoțiile și de a interacționa cu ceilalți.

Modalități de a-ți oferi ție și copilului tău o pauză

„Momente de liniște”

     Dacă copilul tău scapă de sub control, țipă, se comportă urât sau te enervează, poate că amândoi aveți nevoie de o scurtă pauză. Uneori poți să scoți copilul dintr-o situație dificilă, dar să rămâneți în același loc. De exemplu, dacă vă aflați în parc, îi poți cere copilului să stea câteva minute sub un copac și să se calmeze. Acasă, unele familii au un loc liniștit, poate cu o pernă sau o pătură și o jucărie moale, unde poți duce copilul pentru a sta singur câteva minute. În acest timp, poți să fii în apropiere, dar să nu interacționați. După un timp, poți spune ceva de genul: „Acum voi începe să pregătesc prânzul. Când te vei simți mai calm, poți veni să mă ajuți.” Acest lucru îi arată copilului că îl iubești, dar că îi acorzi puțin timp pentru a pune o „pauză” situației supărătoare.  

„Time out”

    Aceasta este o strategie mai planificată, mai sistematică, care în anumite situații poate fi utilă pentru copiii cu vârsta de peste 3 ani. Înainte de a folosi această strategie, îți vei ajuta copilul să înțeleagă că un anumit comportament este dăunător sau inacceptabil în familie. Îi vei explica faptul că aceste tipuri de comportament vor avea ca rezultat faptul că va petrece timp singur, fără a interacționa cu tine și fără a participa la activități. Această strategie nu ar trebui să fie folosită pentru comportamente minore - consultă alte articole pentru strategii utile de prevenire și îndrumare. Reține, de asemenea, că un comportament dificil al copilului poate apărea pentru că nu se simte bine, pentru că există o criză în familie sau din alte motive. 

Ai putea lua în considerare posibilitatea de a folosi strategia „time out” doar pentru comportamente care nu sunt niciodată în regulă: (1) copilul face ceva periculos, cum ar fi să vrea să alerge pe stradă; (2) copilul rănește un alt copil sau face altceva foarte grav; (3) copilul încalcă o regulă de familie - ceva ce nu este niciodată acceptabil în familie; sau (4) copilul nu urmează instrucțiunile tale după un avertisment. Pentru ca această strategie să fie eficientă, copilul trebuie să fie suficient de mare pentru a înțelege lucruri precum regulile familiei și pentru a vedea legătura dintre un avertisment și o consecință. 

În „time out”, copilul se duce pentru scurt timp într-o zonă de pauză pregătită în prealabil, cum ar fi o cameră separată sau un hol. Această zonă ar trebui să fie un loc sigur, neinteresant, fără jucării sau jocuri preferate. Rămâi calm, nu interacționa și nu te implica în discuții sau mustrări. 

După ce s-a restabilit calmul, reveniți împreună pentru a vă bucura din nou de interacțiune și pentru a discuta despre ce ar putea fi făcut data viitoare.

Introducerea unei strategii de „time out” în familia ta

Iată câteva lucruri la care trebuie să te gândești înainte de a începe să folosești o strategie de tip „time out”.

Care sunt strategiile tale pentru a rămâne calm?

În primul rând, atunci când folosești metoda „time out”, este important să rămâi calm. Dacă te simți stresat, încearcă să respiri adânc pentru a-ți relaxa corpul și mintea.

Câți ani are copilul tău?

Metoda „time out” poate fi o strategie utilă pentru copiii cu vârste cuprinse între 3 și 8 ani. Este posibil ca preșcolarii mai mici (în jurul vârstei de 3 ani) să aibă încă dificultăți în a înțelege conceptul de „pauză”; ia în considerare introducerea treptată a acesteia, continuând în același timp să folosești alte tipuri de îndrumare. 

Pe măsură ce copilul crește, poți începe să îl implici și în stabilirea limitelor și a regulilor.

Când este un moment bun pentru a începe?

Uneori, copiii încep să se comporte în moduri dificile atunci când au avut loc schimbări în viața lor – de exemplu, sosirea unui frățior sau a unei surioare, schimbarea locuinței sau mersul la creșă, la grădiniță sau la școală. Pandemia globală provoacă stres în familii și afectează atât copiii, cât și adulții.

În astfel de situații, ai putea aștepta să începi să aplici metoda „time out” până când copilul începe, cu ajutorul tău, să se adapteze la schimbări. În acest timp, gândește-te la alte modalități de a încuraja un comportament pozitiv și, ca întotdeauna, oferă-i confort și alinare.

Ce comportament al copilului ai dori să îmbunătățești?

Gândește-te la comportamentul copilului tău și la ceea ce ai dori să îmbunătățești – de exemplu, reducerea loviturilor sau jignirilor. Reține că cel mai bine este să folosești metoda „time out” pentru a aborda câte un comportament pe rând. Atunci când comportamentul ales nu mai reprezintă o problemă, poți ajuta copilul să-și îmbunătățească alt comportament – de exemplu, aruncatul jucăriilor. Ia în considerare și alte strategii pe care să le folosești în același timp – de exemplu, laudă comportamentul pozitiv (distragerea atenției copilului înainte de apariția unui comportament; abordarea motivelor care stau la baza comportamentului și așa mai departe).

Cât timp vor dura momentele de „time out” ale copilului tău?

Pauzele nu trebuie să fie lungi pentru a fi eficiente. Pentru un copil de trei ani, două sau trei minute sunt suficiente, iar pentru un preșcolar mai mare, nu mai mult de cinci minute. Verifică întotdeauna copilul după câteva minute și vezi dacă se calmează. Poți spune: „Pari să fii mai calm acum. Voi începe să pregătesc prânzul; vino să mă ajuți dacă ești gata.”

Vei da un avertisment înainte de a folosi metoda „time out”?

Depinde de situație și de copilul tău. Ar fi bine să îi dai copilului tău o șansă de a-și schimba comportamentul înainte de a recurge la „time out”. Ai putea decide că un anumit comportament, cum ar fi lovirea sau mușcatul, ar trebui să ducă la un „time out” imediat.

Dacă decizi să-i dai un avertisment înainte de a folosi această metodă, spune-i avertismentul cu calm. Pauza nu este o pedeapsă, iar avertismentele nu sunt amenințări. În cele din urmă, dă curs avertismentului atunci când comportamentul copilului nu se schimbă după ce l-ai avertizat. În caz contrar, metoda nu va avea un efect pozitiv. 

Cum îi vei explica ce înseamnă „time out”?

Dacă nu ai mai folosit această strategie până acum, trebuie să îi explici ce comportament va duce la o astfel de pauză și ce se va întâmpla în timpul și după această pauză. Cel mai bun moment pentru a purta această discuție este atunci când sunteți amândoi calmi. Preșcolarii mai mici vor avea nevoie, de asemenea, de mai multe atenționări și de mai mult ajutor pentru a înțelege legătura dintre comportamentul lor și momentul de „time out”. 

În special pentru copiii de 3 sau 4 ani, poți exersa ce se va întâmpla folosind un ursuleț de pluș sau o păpușă, sau chiar implicând un alt adult.

Ignorarea comportamentului, nu respingerea copilului

„Momentele de liniște” și „time out” oferă o pauză atât ție, cât și copilului tău. Copiii mici au emoții intense și uneori își pierd controlul. O scurtă pauză de interacțiune și de activități poate ajuta pe toată lumea să se calmeze, ceea ce duce la un comportament mai bun și la menținerea în siguranță a relației de iubire.